Să fim oameni

Mereu m-au impresionat acei oameni care fac muncă voluntară doar pentru a ajuta pe cineva aflat într-o situație gravă. Mă refer la acei oameni care umblă din poartă în poartă indiferent că sunt 30 de grade afară sau minus 5 și plouă.

De multe ori am fost în situația în care nu am putut ajuta un copil care avea nevoie de mine ca să trăiască. Un copil pentru care noi, cei care de multe ori refuzăm să dăm un leu pentru că ne luăm două țigări cu el, reprezentăm ultima lui șansă, speranța la viață.

Mă doare sufletul când mă gândesc că în lumea asta în care unii oameni chiar nu mai știu ce să facă cu banii aruncându-i pe tot felul de chestii inutile în timp ce unii îngerași agonisesc între viață și moarte. Aceste suflete nevinovate suferă pentru că așa le-a fost scris și au nevoie de noi oamenii, care uneori uităm să mai fim oameni, pentru a gusta și ei din toate plăcerile vieții, din bucuria de a trăi.


Cum ar fi dacă și statul s-ar implica mai mult pentru a ajuta acești copii și nu numai ei, persoane în vârstă sau alte persoane care au nevoie de ajutor. Persoane care s-au născut pentru a muri, persoane care nu s-au putut bucura de acel drept de a trăi, persoane care când spunem ”mâine” nu se gândesc decât la faptul că e o zi în care vor umbla iar prin spitale și chiar mai rău, sunt cu o zi mai aproape de moarte.Ar trebui ca unii oameni să mai uite de răutăți și să renunțe măcar o zi la țigări iar acei bani să îi doneze unui astfel de copil. Unii oameni își iau singuri viața murind câte puțin în fiecare zi doar datorită unui viciu în timp ce un copil își dorește să trăiască însă suferă de o boală care îi face zilele negre.

Alte articole recomandate:


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *