Mi-e dor de copilărie

Sursa: FileDinJurnal.RoAtunci când vine vorba de amintiri legate de copilărie eu suțin tare și puternic că am avut o copilărie foarte frumoasă. Nu a fost perfectă și nici nu îmi doream să fie. Adică nu aveam bani de dulciuri iar când odată pe săptămână venea tata cu un baton de ciocolată ROM era o adevărată bucurie. Îmi amintesc și acum cum mergeam să cumpăr câte ceva de la magazin (nu pâine deoarece mama facea și încă face pâine de casă) și pe lângă ceea ce îmi spusese mama să iau, pe caiet bineînțeles, îmi cumpăram și o napolitană Anduțu care era preferata mea.

De asemenea îmi amintesc cu drag toate momentele copilăriei pe care bineînțeles că, spre deosebire de ziua de azi, mi le petreceam afară. Totuși atunci când stăteam în casă o făceam pentru desenele de luni până marți de la ora 13:30 de pe TVR 1. Tare mult așteptam să vad Yu-Gi-Oh! sau Dragon Ball Z. La cel dintâi m-am mai uitat și vara trecută însă nu am apucat să îl termin. În weekend urmăream desenele de la 9:30, mai exact Timon și Pumba iar uneori mai erau niște desene cu iepuri. Sâmăta seara eram în fața televizorului deoarece urmăream TeleEnciclopedia, însă doar partea cu animale deoarece cea legată de istorie și alte lucruri nu o înțelegeam.

Totuși o mare parte din timp o petreceam afară cu prietenii. Eram mereu cu fundul în apă cu toate că mama nu îmi dădea voie și mereu mă gasea într-un râu apropiat de casă. Cu fotbalul, la fel ca în ziua de azi, nu prea le aveam eu. Mai mult stăteam în poartă însă nu era o activitate care să mă preocupe prea mult. Prinsa și De-a v-ați ascunselea erau jocurile mele preferate. Jucam la punte (care făcea trecerea peste un pârâu care găzduia o mulțime de copaci și buruiene) unde mereu aveam locuri bune în care să ne ascundem.

De ziua mea nu făceam cine știe ce petreceri cum sunt cele de azi la care participă mult prea amuzanții animatori pentru petreceri copii pe care acești îi iubesc. Ne adunam toți prietenii la o masă așezată în mijlocul curții, aveam o sticlă de suc și budincă. Atunci când mama avea bani să îmi facă și tort era o petrecere perfectă însă asta era mai rar cu toate că dacă stau să mă gândesc acum, faptul că nu era atât de întâlnit prea des acest moment m-a făcut să îl apreciez mai mult.

Îmi place că am avut o copilărie cu de toate. În care m-am bucurat, am râs, am plâns și am și muncit. Bine poate că muncă e prea mult spus însă mereu mergeam să mut vacile, ajutam la scos cartofii sau la diverse sărbători trebuia să mătur toată curtea (care nu e prea mare) precum și pe lângă gard ca mno, veneau neamurile la vecini și trebuia să artătăm că suntem o familie de oameni gospodari.

Acum când scriu acest articol mi-e foarte dor de acele momente în care nu aveam griji, nu tu stres la școala și nu tu gânduri în legătura cu banii.

 

Alte articole recomandate:


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *