Luptă

Sunt singur, toti camarazii mei sunt morti, spulberati de ploaia de sageti cazuta peste ei. Au cazut toti rapusi de catre ele, oameni, femei, copii, cai.. toti! Sunt ranit dar sunt in viata, acum o apreciez mai mult ca niciodata. Totusi cu toate ca traiesc sunt aproape mort, vor veni dupa mine. Au o pofta incredibila de sange, vor sa verse cat mai mult sange pentru a lasa o pata rosie in istorie.

Nu am decat o sabie rupta si un scut de lemn iar ei sunt sute, cu armuri din fier, puternice cu sabii ascutite si arcuri cu sageti, ploi de sageti de care nu pot sa scap. Trebuie sa ma ascund, insa ma vor gasi. Ei nu sunt oameni, au simturi puternice, ma vor gasi cu ochii inchisi. Trebuie sa lupt. Trebuie sa ucid pentru a-mi salva propria viata.

Am o familie acasa, trebuie sa supravietuiesc pentru ea. Pentru iubita mea frumoasa care ma asteapta de foarte mult timp. Care nu doarme noaptea si se roaga pentru mine, trebuie sa ii arat ca o iubesc si sa traiesc pentru ea. Trebuie sa imi cresc baiatul care va fi un adevarat luptator. Va fi la fel de puternic ca mine. Il voi invata sa lupte, sa lupte pentru iubire si pentru dreptul de a trai.

Aud voci, sunt aproape de mine, trebuie sa ma ridic. Trebuie sa stau in picioare si sa nu ma dau si nici sa nu pic. Voi fi ca un munte in calea lor. Sunt tot mai aproape si simt o sageata care imi intra in picior, cad. Inchid ochii si ii simt in jurul meu. Timpul se opreste in loc, ma gandesc la familie. Ma gandesc la faptul ca nu imi voi mai vedea niciodata iubita sau copilul. Ma gandesc ca prin moartea mea ii voi rani si le voi distruge viata.

Deschid ochii, sunt doar trei si ma inconjoara. Strang din dinti si imi caut sabia, o gasesc si o iau in mana dreapta. Imi iau scutul si il lovesc pe unul dintre ei care cade, al doilea vrea sa ma loveasca insa il rapun cu o lovitura de sabie si pica langa cel lovit de scut. Ma intorc la cel lovit de catre scut si il ucid. Rasuflu insa simt ceva rece pe umar, un topor patat de sange. Rade, il incanta faptul ca el va fi cel care ma ucide. Va primi toata gloria poporului sau si va deveni liderul lor. Incep sa plang, nu am fost un munte. Nu am fost nici macar o stanga ci doar o pietricica data la o parte cu piciorul.

Spune ceva insa nu ii inteleg limba asa ca imi face semn sa imi plec capul pentru a-mi foartea mai usoara insa mai umilitoare. Ma uit cu ura in ochii timp in care pica rapus de o sageata care ii iese prin frunte. Pica la picioarele mele iar eu raman uimit. Toti camarazii mei sunt morti, el este unul de-al lor deci nu a fost un alt monstru care-l ucida. Sunt uimit, nu stiu cum sa reactionez. Frunzele copacilor scuzi si ale plantelor padurii se misca, persoana care a tras se apropie. E chiar iubita mea.

 

 

Alte articole recomandate:


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *