Colectivismul si porumbul

Nu am trait in Romania Comunista deoarece atunci nici pe lista de proiecte ale parintilor mei nu cred ca eram. Astfel cand am scos capul in lume Romania deja incepea sa se invete cu noul regim democratic, cu toate ca inca mai avem de invatat si azi.

Astfel de acele timpuri comuniste nu m-am putut bucura – daca se poate folosi acest termen – decat din povestirile parintilor pe care le ascultam foarte incantat deoarece sunt un iubitor al povestilor.

Una dintre povestile pe care nu le voi uita niciodata vine din partea tatalui si este una amuzanta, astfel incat nu vreau sa pun comunismul numaidecat intr-o lumina proasta.

Tatal meu lucra si inca lucreaza in agricultura, astfel incat atunci a fost nevoit sa lucreze si el ca multi altii la colectiv  sau la CAP daca e mai cunoscut acest termen.

Se facea ca era toamna iar porumbul era numai bun de cules, boabele fiind destul de coapte pentru a fi oferite animalelor sau oamenilor, cam tot acelasi lucru e. Ei bine, pe atunci ai mei erau destul de saraci iar nevoile erau tot mai mari avand un copil mic de crescut – nu, nu eram eu ci sora mea – ceea ce nu era prea usor.

Astfel pentru ca gainile alor mei sa faca oua, trebuiau sa manance. Porumbul nostru nu il aveam, iar daca il aveam – pentru ca nu sunt prea sigur – nu era suficient pentru mamaliga si pentru pasari sau alte animale. Astfel tatal meu a gasit o solutie si a privit pamantul colectivului ca fiind si al lui, ca doar era colectiv nu ? Si uite asa a inceput el sa tot mai imprumute cate un sac de porumb de la CAP pentru a putea trai si noi si gainile.

Imediat cum se lasa seara era in lanul de porumb si umplea cu spor si cu sudoare sacul care nu mai parea sa se umple de porumbul ce urma sa fie transformat ca prin minune in mamaliga ce avea sa o manance el peste cateva zile. Și cum stătea el și recolta porumbul CAP-ului un moș – care apoi avea să mă voteze – trecu pe lângă lanul de porumb și îl zări pe al meu drag tată.

Nu se putea să tacă așa că s-a trezit țipând pe lângă lanul de porumb:

-Te-am văzut, te-am văzut! Te-am cunoscut, te-am cunoscut!

Cum o fi oare să fii la furat de porumb si sa auzi acest lucru ? Va zic eu ca nu e prea plăcut. Nu cand tara ta e comunista iar militienii nu se sfiesc să folosească pulanul (si va rog sa nu va ganditi la prostii pentru ca eu ma refer la baston).

Pentru a-l face sa taca, tatal meu a fost nevoit sa renunte la un porumb si sa joace oina. Astfel a aruncat – fara sa vrea sa il raneasca bineinteles – un stiulete fix spre mosul galagios si, foarte amuzat fiind eu cand am auzit, l-a nimerit direct in spate. Tin sa mentionez ca un stiulete este destul de greu iar din spusele tatalui meu, recolta CAP-ului era una foarte buna, aceasta dispunand de roade destul de mari.

Saracul mos de speriat ce a fost a alergat spre casa tipand Aoleu ma omoara insa de speriat ce era, alerga in directia opusa spre satul vecin.

Tot legat de comunism tin sa anunt si lansarea de carte a lui Mircea Hodârnău intitulată „Speranţe pe cartelă”. Nu va voi spune despre ce e cartea ci va invit la Casa Gazelor Naturale din Medias, in data de 17 mai 2014 la ora 12.

 

Alte articole recomandate:


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *